Cont Bilete Online
arrow
palat-circle
palat-circle

PERETELE

luni25 martie

ora 20:00

Teatrul National

140-190 RON

Profesoara mea, doamna Sanda Manu, spunea ca un actor incepe sa cinte pe scena in momentul in care tumultul din el e asa de mare, incit vorbitul nu-i mai e suficient. As putea spune ca in „Peretele” m-am tinut de acest principiu ca de una din cele zece porunci, daca nu si mai si. „Peretele” e o poveste mare cu doua buzunare, in care incap doua povesti mai mici care se influenteaza una pe alta, se completeaza una pe alta, ba chiar as indrazni sa spun ca rid una de cealalta. Nu-mi place deloc sa dezvalui povestile din piesele mele, evit cu incapatinare s-o fac, deci nici de data asta nu am sa povestesc subiectul, „bancul” cum s-ar spune.
Am sa citez pe una din actritele din spectacol care mi-a spus intr-o zi, dupa repetitie, ca „Peretele” cuprinde „toata lumea”. Cuprinde iubire, cuprinde tradare, tristete de la lacrima in coltul ochiului pina la hohotul dezlantuit de plins, bucurie de la zimbet timid, pina la fericirea rotunda ca o luna noua, cuprinde viata si moarte. Asta se simte de partea noastra a scenei si, daca macar un pic din toate astea va ajunge si la spectator, banii dati pe bilet vor fi „amortizati” pina la ultima moneda. Se cinta in spectacolul nostru, destul de mult, pentru ca viata te pune uneori in asemenea situatii incit vorbitul nu te mai poate ajuta sa te faci inteles, e nevoie de note muzicale.
Pentru ca muzica are darul de a se adresa direct sufletului, mai mult decit logica restrictiva a frazelor pe care ni le aruncam unii altora de-a lungul unei vieti. „Peretele” nu e ceea ce se cheama un „musical” (vad ca se foloseste termenul in engleza, asa ca ma conformez). „Peretele” este o piesa de teatru cu parti cintate. Deci n-o sa vedeti corp de balet, costume sclipitoare cu paiete si pene de strut. O sa vedeti niste personaje care evadeaza in cintat din cind in cind, dupa care revin printre noi, vorbitorii de proza, asa cum revine un astronaut din imponderabilitatea cabinei lui din spatiu, la povara propriei fiinte. „Peretele” e o comedie. Si cum risul se poate defini numai pentru ca exista si plinsul pe lumea asta, „Peretele” e in aceeasi masura si o drama. Gata, ma opresc aici, nu mai dezvalui nimic, ca imi vine sa povestesc despre ce e, lucru pe care refuz sa-l fac.

Cumpara bilete


Abonează-te la newsletter

Aflați detalii despre cele mai noi evenimente!