Spectacolul s-a terminat pe data de 02 martie 2024

Într-un spectacol captivant de tango, dans modern, cu reminiscențe clasice, scena prinde viață în timp ce un narator se adâncește în trecutul lui fabulos. Prin mișcări expresive și coregrafii emoționante, „el hermano” (chitaristul, bărbatul matur se uită în urmă, descrie magic, ceea ce poate fi o serie de scenarii), transportă publicul într-o narațiune care transcende granițele, împletind energia brută a străzilor cu eleganța contemporanului.

Pe măsură ce povestea se desfășoară, dansul devine un limbaj urban, explorând complexitățile vieții de stradă, a bărbatului („el hermano”), lăsând un impact de durată atât asupra interpreților, cât și a publicului.

„Corzile memoriilor povestesc dansul vieții sale, împletindu-seperfect cu istoria, despre cel mai comun subiect, dar în același timp, cel mai indescifrabil, dragostea… O paletă vibrantă de emoții, de la rezistență, la vise neconcluzionate. Pe măsură ce melodiile lui Piazzolla răsună, reflecția chitaristului devine o emoție sufletească, invitând publicul să călătorească printr-o simfonie de vise și realități urbane.”

Simfonia străzilor:

Amplasată pe fundalul străzilor pline de viață, prima poveste se desfășoară cu o simfonie de ritmuri urbane. Dansatorii se mișcă dinamic, întruchipând vibrația vieții orașului, în timp ce muzica lui Piazzolla subliniază energia pulsatorie a străzilor.

Dragoste și pierdere pe alei:

Într-o poveste emoționantă, dansatorii navighează în labirintul aleilor, exprimând muntele plin de emoții al iubirii, dar în același timp decăderea ei. Influența clasică adaugă o dimensiune atemporală, captând în același timp, esența ei.

Dualitatea umbrelor:

Scena se transformă într-un clarobscur de lumini, înfățișând dualitățile inerente fiecărui cartier. Dansatorii navighează cu măiestrie în lumină și întuneric, reluând interacțiunea complicată a contrastelor societale.

Celebrarea rezilienței:

Se desfășoară o performanț, care celebrează rezistența unei comunități. Dansatorul transmite triumful asupra adversității, punctat de muzica lui Piazzolla, care evocă un spirit bărbătesc triumfător  care rezonează cu publicul.

Grație colorată:

Pe un fundal colorat, dansatorii întruchipează rezistența și grația găsite în mijlocul provocărilor urbane. Atingerea clasică adaugă un strat de rafinament portretizării puterii care reiese din peisajele coregrafice.

Șoapte de vise:

Moale și de vis, această poveste explorează magia cultivată în cadrul comunității. Dansatorii, ghidați de melodiile emoționante ale lui Piazzolla, transmit natura delicată a aspirațiilor într-un mediu contrastat.

Reflecția naratorului:

„El hombre” ocupă centrul scenei, împletindu-și propriile experiențe în dans, care împărtășesc reflecții personale asupra poveștilor observate, creând o legătură emoționantă cu publicul. Muzica lui Piazzolla accentuează profunzimea emoțională a naratorului.

Spiritul călduros al spaniolilor care reflectă viziunea coregrafului, îmbrațișează limba spaniolă și spiritul lor, muzica tango dându-i un sentiment apropiat de caracterul festiv provenit din tavernele cele mai locale, care descriu limbajul stradal…la fiesta!!!